Pantaloni şi haina de pânză albă (sau tip combinezon), din material rezistent (doc sau echivalent) decorate cu zdrenţe negre din material greu cusute pe randuri suprapuse iar la mansete si la guler cu tiv de culoare rosie. Se accepta si epoleti rosii.
In maini lolele poarta manusi din bumbac sau echivalent de culoare alba.
La piept in partea stanga se poarta o batista lunga de cca. 20-30cm tot de culoare alba.
Masca este confectionata din plasa deasa de sarma de forma ovala. Masca este pictat in spiritul specific cu nuante inficosatoare dar si vesele. Rama este din paie sau fan care este cusut untr-o rama din blana de vulpe, jder, iepure nurca, etc naturala sau, mai nou, blana sintetica, cu o coada scurta sau diverse podoabe (aripi de pasare, coare de berbec, etc). De rama se coase o coada din acelasi material ca si costumul si aceleasi materiale. Panza cu petece negre, care acopera capul se termina intr-o coada groasa de fuior impletit in minim 3, legat la capat cu o funda din panglica rosie. In lateral pe masca se prinde insemnul gastii din care face parte lola.
Talanga se prinde la braul fiecarei lole cu o curea de piele neagra. Talanga trebuie pe cat posibil sa fie executat din material gros (min 1mm), nituita sau sudata, si in forma de inima pentru a avea o rezonanta si un sunet cat mai plin. Talanga se vopseste in negru. La o masca se pot utiliza si doua talangi.
Biciul (Korbatsch) are o constructie specifica lolelor. Este confectionat din piele groasa (crom) inceput cu impletitura in minim opt randuri. La partea dinspre maner se aduga un ornament colorat iar la capatul subtire se prinde pleasna din canepa.Manerul este imbracat in piele putand sa se foloseasca diferite culori. Manerul are o curelusa cu ajutorul careia se tine mai usor in mana.
Clestele (Quetsche)pentru gogosi este confectionat din lemn flexibil de esente diferite (tei, frasin, etc) si ate patru sau mai multe lamele, manul fiind rotunjit si prevazut cu o curelusa. Clestii nu sunt vopsiti ci eventual lacuiti.
Conform textelor din lucrarea La Vatra Lolelor- Agnita pași de-a lungul istoriei și rpin incinta bisericii-cetate, Îndrumar realizat de Horst fabritius, Rurh Fabritius și Helga Lutsch, Editura Honterus-2023,
descrierea din 1900 arată clar costumul lolelor ca o producție ad-hoc, adică este făcută special pentru acest festival, din componente care oricum sunt în gospodărie. Autorul Pr. Rosler relatează: „Pe cămașa și izmene din pânză grosieră sunt cusute apropiat nenumărate petece de pânză întunecate și tăiate uniform, care permit doar suprafeței albe să strălucească puțin. ”Cu toate acestea, noul secol aduce schimbări aici. Inițial, costumul de lolă persistă de la un an la altul și există rapoarte din anii 1920 că este foarte probabil făcut la comandă de croitori. Și cârpele de pânză întunecată care inițial au dat numele figurii – „Urzen” înseamnă „rămășițe” – sunt acum zdrențe de pânză neagră tăiate uniform care se suprapun ca țiglele de acoperiș.
Este considerat un joc deliberat cu uniformitatea atunci când un singur rând de cârpe apare roșu pe unele costume. Șe acordă atenție durabilității: cârpele tăiată individual nu trebuie să se destrame. Așa că se alege o țesătură loden pentru aceasta sau se taie cu foarfece în zigzag ca măsură de precauție. Suportul a încetat de mult să fie lenjerie albă, dar o cămașă și pantaloni dintr-un material robust, dar totuși alb. În plus, există „Tüchlein“ legătura dintre mască si costum, realizată în același mod, care este cusută la masca feței, acoperă capul și gâtul și se extinde până la partea inferioară a spatelui; împletitura de cânepă este atașată la centru în spate. – Apar ornamente roșii sau verzi, chiar epoleți, dar sunt ingrediente ulterioare.
1902 lole în München la o drumeție deasupra din stânga Hans Wächter, Georg Andree din Agnita, proprietara Hofbräuhaus, doamna Scholtes din Bistrița im rochie de lole, un căpitan din München, Bajand un ceasornicar din Sighișoara, Daniel Knall din Agnita.
Interzicerea costumului Urzel pentru fete și femei a fost adesea încălcată în trecut din glumă, astăzi o parte considerabilă dintre lole sunt femei de ziua lolelor. Cu toate acestea, acest lucru nu a avut nicio influență asupra croiului costumului lolei. Numai când s-a încercat să confecționeze un costum de carnaval, așa cum este înregistrat într-o fotografie din 1902 la München, a apărut o rochie lungă de damă lolă. Această încercare nu a s-a repetat.
În unele comunități învecinate din Agnita erau și lole, dar nu legate de breslele meșteșugărești, ci parțial legat uneori de tradiția bufonului satului. Și în unele localități a fost folosită chiar și forma specială
a lolei albe, adică care sunt realizate cu costume în aceeași tehnică, dar complet în alb. Au fost numiți „frumoșii”, în dialectul „de Hischen” (de exemplu în Nocrich pe Hârtibaciul inferior). Erau probabil ramuri ale obiceiului agnițean; nu au supraviețuit emigrației sașilor.