Fuga Lolelor, un obicei al sașilor agnițeni, desfășurat anual, iarna, odată cu înmânarea lăzii de breaslă către noului staroste ales, este o manifestare precreștină, fiind strâns legată de simbolistica alungării iernii și a spiritelor rele. Legenda lolelor, spune că locuitorii din Agnita, retrași în cetatea fortificată din Agnita, asediați de turci, decimați de boli si din ce în ce mai putini, descurajați și speriați, au intenționat să se predea. Doar un miracol ar fi reușit să-i mai salveze, iar miracolul a venit sub înfățișarea unui demon înspăimântător, care cu sunete asurzitoare cu bici și urlete a reușit sa-i pună pe fugă pe atacatori.
Era de fapt o femeie curajoasă, îmbrăcată în haine bărbătești, pe care a cusut zdrențe, și-a pus o mască și și-a legat tălăngi de corp ieșind în pocnete de bici și urlând la poarta cetății. Turcii au fugit speriați eliberând orașul. Femeia se numea Ursula, iar în amintirea ei anual localnicii se îmbracă în costume specifice și sărbătoresc „Urzelntag”– ziua Ursulei. Mai târziu lolele (calfe mascate și înarmate cu bici) asigurau trecerea lăzii de breaslă către următorul staroste, păzind astfel cu strășnicie ceea ce avea breasla mai de preț, lada de breaslă.