Lolele” din Agnita reprezinta îmbinarea a doua traditii: obiceiul agrar cu mascatii plesnind din bici, care alunga spiritele rele si alaiul „parada breslelor”. Datina oamenilor mascati, plesnind din bici, a supravietuit în mai multe localitati din Valea Hârtibaciului ca Vard, Marpod, Iacobeni, Barcut, iar în Cincu este din nou combinat cu mestesugul (desfasurarea a suferit schimbari fata de trecut). La Agnita, principala zi de desfasurare a sarbatorilor comune de breasla a fost prima miercuri de dupa „Lunea jurata”. Obiceiul „lolelor” în Valea Hârtibaciului începea în Agnita, centrul geografic si economic al acestei văi, apoi se desfasura pe rând si în celelalte localitati din zona. Era o mândrie pentru toti membrii breslei, maistrii, calfe, ucenici, de a participa la manifestari împreuna cu „steagul breslei”.
Lazile de breasla erau purtate de la vechiul staroste la cel nou si erau pazite de lole. Conducatorii ceremoniei purtau steagurile, lazile si semnele de încunostintare. Breslele erau formate numai din cetateni sasi. Reprezentative pentru localitatea Agnita erau: breasla cizmarilor, a blanarilor, a croitorilor, a fierarilor, a olarilor si a tâmplarilor. În patrimoniul Muzeului de Istorie „Valea Hârtibaciului” Agnita se pastreaza 20 de lazi de breasla, 16 semne de încunostintare, 11 sigilii, trei steaguri (al croitorilor – 1646, al blanarilor – 1745 si al cizmarilor), statut si regulamente ale breslelor, cana de cositor calfe cizmari – 1805, cana pentru vin cu emblema, calfe dogari, cana pentru vin a meseriasilor breslasi fierari – 1868 si diverse produse ale diferitelor bresle din Agnita.
Festivitatea se încheia cu cântecul traditional „Siebenburgen Land des Segens” (Transilvania binecuvântata) compus de scriitorul revolutionar Moltke (Brasov), fost adjunct al generalului Bem în 1848/49. Se cânta de catre toti participantii la alai. Acest obicei are radacini adânci în activitatea breslelor din Agnita si face parte din patrimoniul cultural al orasului Agnita. Datina „lolelor” – vechi obicei sasesc îsi are radacina adânc înfipta în trecutul de veacuri al acestor locuri. În 1689 este mentionat pentru prima data ca si „Carnavalul breslelor” combinat cu obiceiul agrar. „Lolele” ca termen de specialitate a devenit în timp sinonim cu numele orasului Agnita.
La alai participau toate breslele, fiecare purtând vechile lor drapele, precum si tot felul de embleme si simboluri legate de vechile credinte si rituri de fertilitate (într-un trecut îndepartat) – Arhiva Muzeului de Istorie „Valea Hârtibaciului” Agnita, nr. inv. 12029. Pâna în anul 1941 participau numai cei din breslele din Agnita. Din 1969, la alai participă inclusiv femeile si copiii sasi ai celor din bresle, foarte rar câte un român, prieten bun cu sasii. În anul 1935 „Alaiul mascatilor” din Agnita a fost filmat, iar filmul se pastreaza în Arhiva Muzeului National Brukenthal din Sibiu.
În prezent, pregătirile pentru ziua lolelor încep cu săptămâni înainte de data stabiltă pentru fuga în anul în curs. Data la care se fuge este legată de perioada carnavalului iar fuga lolelor are loc în ultima duminică din ianuarie. În perioada comunista, fuga lolelor avea loc în ultima duminică din ianuarie însă această dată se putea amâna cu o săptămână atunci când fuga se suprapunea peste ziua de naștere a “tovarășului” Ceaușescu. Se aranjează costumele, se repară sau se fac altele noi. Apoi încep lolele să se antreneze cu biciul pentru că fără antrenament, după ziua de duminică lolele nu mai pot nici măcar să ridice paharul cu vin de la bal.
În anul 1911, pentru prima data Asociatiile Mestesugaresti „Gewerbeverein” sau reunit într-o parada comuna membrii breslelor cizmarilor, croitorilor, cojocarilor si dogarilor. Obiceiul, care inițial era realizat de fiecare breaslă în parte a devenit comun și a fost o manifestare a tuturor breslelor după anul 1911 când puterea breslelor se diminuase datorită interzicerii acestora pe timpul Mariei Tereza, fiind considerate depășite, elemente de frânare a progresului. Tocmai acest fapt a condus la transformarea lui într-un obicei al loclului, un moment de mândrie locală la care participă toți agnițenii, lole sau nu, sași sau alte naționalități.
În ultima duminică din ianuarie, lolele se adună (în liniște) în fața fostei fabrici IMIX pe strada Avram Iancu, unde se face o poză de grup și la ora 10 parada pleacă către centru. Se face o escală la prima intersecție (în fața fostului hotel Dacia) unde se prezinta elementele de paradă și se pleacă mai departe către primărie, unde are loc partea oficială. Aici au loc alocuțiuni scurte, cuvâtul de salut al lolelor transmis de către președintele asociației (Urzelvater) și cuvântul de bun venit al primarului în funcție. Iau cuvântul de asemenea președintele onorific (Pătru Bogdan) și alți invitați. Se prezintă apoi elementele din paradă (ursul, căluțul croitorilor și jonglerii cu cercul) si ocazional și alte elemente culturale sau folclorice legate de lole. La final, cu ajutorul fanfarei se intonează imnul Transilvaniei, după care lolele își reiau locul în paradă și pornesc către ultima escală din fața fostei fabrici de încălțăminte FIPA.
Manifestarea se desfășoară apoi pe strazile orașului, lolele fiind organizate în găști (parten), acestea colindând la membrii găștii, urând gazdelor de bine și alungând spiritele rele din casele acestora. Manifestarea se oprește la ora 18 iar de la ora 20 are loc un bal al lolelor, unde se socializeză până târziu în noapte.