Descriere
Breasla blănarilor a fost o breaslă importantă în localitate și datorită vânatului numeros din pădurile comunei. Căciula de nevăstuică ca element important al costumului festiv de cetățean poate indica importanța acestui meșteșug. Meșterii blănari purtau sub steagul propriu lada de breasla pe care trona o vulpe impaiată.
O calfă duce la capătul unui catarg coroana de vulpi caracteristică, iar alți doi formează o pereche interesantă, ursul cu ursarul.
Coroana de vulpi este un ansamblu artistic care este purtat deasupra capetelor din paradă și care prezintă publicului rezultatele surprinzătoare ale îndemânării meșteșugărești ale blănarilor. Aceasta este formată dintr-o roată împodobită cu frunze (cetina) , care se poate roti la orizontala față de catargul vertical. Două bolți care se incrucișează, impodobite cu cetină, acoperă roata pe care se află patru vulpi identice cu cele vii, care parcă se urmăresc reciproc. Fiecare vulpe are in gură prada, un jder sau o nevăstuică. Toate animalele sunt preparate cu grijă în poziții naturale cu ochi artificiali deschisi. Și prada este prezentată ca prădător pentru că si jderul sau nevăstuica poartă in gură câte un ou de pasăre.
Ursul este condus de lanț de către ursar. Acesta îl conduce cu o bâtă grosieră pe o anumită muzică să interpreteze pe picioarele din spate un dans. Într-adevăr într-o piele de urs carpatin se află cusut o calfă din breasla blănarilor, care poartă pe umeri capul ursului cu botul larg deschis, labele si ghearele sunt prinse de mâini iar picioarele de încălțările acestuia. În ultima periodă nu mai este necesar ca un om să lucreze ore în șir pentru a se coase în pielea de urs și pentru a se elibera după procesiune, blana fiind prevăzută cu șnururi sau chiar cu un fermoar. Totuși greutatea de circa 10 kg ale costumului natural, nu se poate reduce. Ursarul este reprezentat de către un muntean român, care se poate recunoaște după barba plină, paltonul de blană și căciula de blană. Acesta are ca recuzită o tobă de mână pe care sunt prinși clopoței, așa cum era obiceiul, în vechime, atunci când erau prezentați urșii călători la sate sau la târgurile anuale. Aceste două personaje pun în scenă un episod din ciclul de viață al populației vecine cu sașii și în acest fel au o poziție specială în cadrul figurilor simbolice din parada loleor.